Research

Descriere zonă și spațiu comun, cămin Tei

Fiecare student își aduce propriul furtun pentru a face duș. Lipsesc cu totul spațiile de socializare și recreere. Sălile de lectură de pe paliere (fiecare palier are la capăt câte o sală de lectură) sunt la fel de mizere și neprimitoare, cu pereți scorojiți, mobilier învechit din fier și pal.

Descriere cameră de cămin din Tei

Nu există cuier, hainele fiind agățate pe barele de fier ale paturilor. Tot pe aceste bare sunt puse și hainele la uscat. La intrare, lângă dulapuri, am reperat câteva geamantane, care au un dublu rol, de transportare și de depozitare a lucrurilor. Prezența lor accentuează impresia pe care camera ți-o lasă, de loc tranzitoriu, temporar. Este aceeași impresie pe care o ai într-o cameră de hotel.

Observații particulare, cămin privat zona Timpuri Noi

Legăturile de prietenie se stabilesc în ciuda cadrului constrângător, în opoziție cu acesta, făcând parte din tacticile și strategiile studenților de a se sustrage regulilor impuse. Glumele, șotiile au rolul de a contrabalansa rigorismul administrativ și de a contribui la stabilirea legăturilor de grup. O formă particulară de agregare la un grup îl are ritul de inițiere al „bobocilor” în „tainele” vieții de campus. „O experiență nouă. Să cunosc multe persoane, am învățat foarte mult de la persoanele respective. Îmi place să învăț. Șiii...na...m-a mai întărit, mi-a mai întărit și caracterul. Venirea asta în București, fiind singur aicea.”

Observații particulare, cămin studențesc zona Brâncoveanu

Interesantă este relația actualilor locatari cu obiectele și intervențiile celor care au locuit înainte. Vesela rămasă de la studenții care au locuit înainte este declarată în mod ironic ca fiind moștenită. Relația de filiație și raportarea la obiecte ca la niște bunuri patrimoniale, dar în plan comic, ironic, nu este întâmplătoare. Ea este o componentă a unei locuiri tranzitorii și a riturilor de trecere care presupune o astfel de locuire. De asemenea, decorarea pereților de către „predecesori” sunt mai mult sau mai puțin asumate de către actualele locatare.

Descriere spațiu comun, cămin studențesc Brâncoveanu

La bucătărie se gătește și se mănâncă de regulă cu rândul. Mesele comune sunt aproape inexistente. Cu toate acestea vesela și tacâmurile sunt folosite la comun. Fiecare a adus câte ceva pentru a întregii vasele, care sunt în cea mai mare parte „moștenite” de la cei care au locuit înainte apartamentul.

Interviu A.T. (20 ani), studentă anul II, locatară a unui cămin din zona Brâncoveanu. Locuiește într-o cameră de patru persoane, dintr-un apartament cu trei camere.

„Acasă stau într-o singură cameră singură. Eu îmi fac dezordine, eu știu ce este acolo. Am liniștea proprie. Aici fiind 4, brusc, a fost destul de greu, mai ales că fiecare are tabieturile lui. Eu de exemplu mă trezesc foarte greu pentru că am o plăcere extraordinară de a dormi. Chiar foarte mult. Fără somn nu sunt om. Și aveam două colege de cameră care stăteau până mai târziu, pe la vreo 2 - 4. Și sunt foarte sensibilă la gălăgie.”

Observații particulare, cămin Grozăvești

Atmosfera din Grozăvești este cu mult mai convivială decât în celelalte campus-uri, de exemplu în Tei sau în Brâncoveanu. Deși există un regulament destul de strict de funcționare, studenții nu se simt constrânși, nu au sentimentul acut că sunt controlați sau privați de libertate.

Interviu D.S. (22 ani), studentă anul III, locatară a unui cămin privat din Capitală. Stă într-o cameră de două persoane, împreună cu sora sa.

„Dar în cererea respectivă trebuie să specifici: „Colega mea de camera este plecată și doresc să vină prietenul sau prietena la mine”. Acum că se întâmpla să fie... Nu tot timpul sunt respectate regulile astea. Dar în cerere se specifică.”

Interviu M.P. (23 ani), student anul IV, locuiește într-o cameră de două persoane într-un cămin privat din București.

„Cu locuința e cam greu să zic la mine. Pentru că n-am domiciliul fix. Adică, acum plec în Norvegia, peste un an plec în Bahrein. Tot așa. Dar nu știu, mi-ar placea să am o casă undeva la periferia orașului. O casă mare cu piscină. Un garaj bogat (râde).”

Interviu F.V. (24 ani), studentă anul I master, locatară a unui cămin din complexul stdențesc Grozăvești, cameră de două persoane.

„Și voiam să mă duc la cămin, adică nu voiam să mă duc să stau în gazdă. Și nu știam pe unde o să intru, pur și simplu nerepartizată după medie, dar nu... nu știam nimic despre Grozăvești, pur și simplu aicea am picat. Auzisem doar când am făcut înscrierea că toți studenții își doresc să vină în Grozăvești că sunt toate cluburile... toate așa... Ei, nu le aveam eu prea mult cu cluburile și partea asta dar mi-a plăcut după aceea foarte mult zona.”

Interviu D.P. (20 ani), studentă anul II, locatară a unui cămin din zona Brâncoveanu. Locuiește într-o cameră de patru persoane, dintr-un apartament cu trei camere.

„Ce-mi las aici, cosmetice, câteva haine, dar tot așa, îmi aduc de luni. Mi le spăl acasă. Ce îmi mai spăl eu câteva lucruri, dar ce-i mare duc acasă. Sunt mai mult pe navetă. Și când stau stau cu trolerul... mai mult plecată. Nu-mi las mare lucru aici.”

Interviu M.S. (20 ani), studentă anul II, locatară a unui cămin privat din Capitală. Stă într-o cameră de două persoane, împreună cu sora sa.

„Casa visurilor mele arata așa (râde): grădină, pomi fructiferi, destul de mare. Piscină (râde), în spatele casei undeva. Să fie destul de spațioasă.”

Interviu N.P. (22 ani), studentă anul III, locatară a unui cămin din zona Brâncoveanu. Locuiește într-o cameră de patru persoane, dintr-un apartament cu trei camere.

„Dacă vreau să mă duc la baie să nu împart baia cu încă zeci de oameni care nu știu cu ce se ocupă, nu știu … nu știu nimic despre ei, dacă au vreo boală, dacă … Doamne ferește! Sunt atâtea boli care circulă. Sunt așa, mai sperioasă, mai fricoasă de bolile astea. Nu-mi place așa să am incertitudinea asta.”

Descriere spațiu comun, cămin privat zona Timpuri Noi

Bucătăriile sunt foarte puțin utilizate, deși sunt utilate cu tot ceea ce este necesar (studenții au fiecare câte un mic dulăpior personal în care pot să-și țină vasele și alimentele de bază). În bucătărie studenții de regulă vin sa-și încălzească mâncarea pe care o primesc de acasă, de la părinți. Singurul loc de socializare și de amuzament pentru studenți rămâne camera, care se transformă într-un spațiu de relativ refugiu în fața personalului administrativ care tinde să controleze total viața de cămin.

Descriere cameră cămin privat, zona Timpuri Noi

Camera nu este numai locul unor activități stricte (dormit, mâncat, învățat) dar și un locul de întâlnire și amuzament pentru studenții care locuiesc în proximitate. Uneori sunt și chefuri care pot fi adesea întrerupte de reclamații din partea studenților mai „ciudați”, care refuză orice formă de agregare, urmate de intervenția personalului administrativ.

Interviu A.C. (30 ani), artist păpușar, chiriaș în cartierul Tineretului. Închiriază un apartament de două camere împreună cu o prietenă.

„Să te trezești în timpu’ nopții că nu poți să dormi din cauza frigului, nu doresc nimănui. Deci nu știi cum să te-ncălzești, n-ai cum, că nu... e... și aer rece, să stai cu pătura pe nas ca să poți să respiri. Groaznic! Și, ă... singuru’ loc din apartamentu’ ăla în care era mai ok era baia, că era mai nouă și mai așa, da’ restu’... niște covoare foarte nasoale pe jos, mobila bunicii care mirosea a naftalină, groaznic!”

Interviu administrator cămin Grozăvești

„Au voie conform regulamentului să serbeze zilele onomastice, să facă petreceri dar în limitele bunului simț. Să nu trezească căminul de la parter până la etajul 5, ptr că tu aduci 30 de golani după stradă, beți pe hol și când eu vin a doua zi găsesc dezastru cu bere pe pereți, țigări. Nu. E ziua ta, vrei să ai un tort, două beri, un suc, nu știu ce, câțiva prieteni buni la tine în cameră, dar până la o oră rezonabilă. Sau la club. Sau la terasa din față. Ei, ei mai fac câte o chestie din asta, dar eu o aflu. Dar dacă au fost cuminți, nu aflu. ”

Interviu I.S. (31 ani), consultant, chiriaș în zona Piața Revoluției. Locuiește împreună cu prietenul ei într-un apartament cu două camere situat într-un bloc construit în perioada interbelică.

Descriere spațiu comun cămin Grozăvești

Florile înconjoară „luxuriant” cabina portarilor, prelungindu-se de o parte și de alta a scării. În partea dreaptă, cum urci scările, pe un calorifer se găsește cutia cu scrisori (o simplă cutie de carton în care stau așezate în devălmășie toate picurile și cărțile poștale).

Interviu A.A. (33 ani), inginer, chiriaș în zona Apărătorii Patriei. Locuiește într-un apartament de două camere, ocupă doar una din camere.

„Păi locul ți-l faci tu. E felul în care ți-l personalizezi. Pentru mine asta contează cel mai mult. De exemplu, din cauză că stau aici de puțin timp și, nu știu, nu prea îmi place neapărat maxim locul. Eu n-am apucat încă să-mi fac ceva al meu pe aici. Nici nu merită și nici nu știu dacă o să mai stau mult timp aici. Mi-ar plăcea să stau undeva mai aproape de centru. Nu știu de ce.”

Descriere apartament închiriat Apărătorii Patriei

Strategic amplasată, bucătăria are și rol de cameră de primire. Bucătăria, de aproximativ 5-6 metri pătrați, dă într-un balcon închis unde sunt depozitate anumite lucruri și de unde se vede curtea interioară rezultată din dispunerea în cvartal a blocurilor, o curte cu grădiniță, copaci și foarte multe mașini parcate. Datorită balconului închis aerul din bucătărie este destul de rarefiat. Apartamentul nu dispune de instalație de aer condiționat.

Descriere cameră, apartament închiriat, Apărătorii Patriei

La ferestre atârnă draperii din mătase galben șters, patinat de timp. De-a lungul peretelui din partea dreaptă este amplasat un dulap din pal, încăpător, cu trei uși. Lângă dulap de-a lungul peretelui de lângă ușă este patul destul de larg. În fața patului, pe latura de la fereastră se găsește un dulăpior pe care este așezat un televizor, marcă mai veche. Lângă aceasta tronează un scaun din lemn, simplu cu spătar (moda anilor 70, 80). Pe spătar o cămașă pusă la aerisit.

Observații particulare. Locuință închiriată, Apărătorii Patriei

A. nu se simte acasă în apartamentul închiriat. Obiectele în cea mai mare parte nu sunt ale ei si nu o reprezintă. Casa nu este un loc la care să fi contribuit în mod creativ, lucru pe care a ținut să ni-l spună în mod repetat. Deși apartamentul arată decent din punct de vedere al confortului, Ana se jenează de modul în care acesta arată. Acest sentiment îi vine și din faptul că și-ar fi dorit să locuiască într-o casă proprie. Jena este mai curând legată de statutul de chiriași, de constrângerea de a locui în „casa altuia”.

Interviu A.M. (22 ani), studentă anul III, locuiește într-o cameră de cămin de două persoane din complexul studențesc din Grozăvești.

„Nu, e foarte greu să te-nțelegi patru fete diferite, chiar dac’-ai baie-n cameră, că era mai mizerie decît îi aici, deci nu... Și mă săturasem să stau să fac curat după fiecare. Iar altă chestie, pe mine mă deprima zona, nu știu dac-o cunoașteți.”

Descriere spațiu comun apartament închiriat, zona Piața Revoluției

Este un apartament de două camere într-o vilă veche, construită în anii 30. Spargerea țevilor de apă este curentă, necesitând reparații curente. Reparațiile nu sunt niciodată foarte bine făcute încât să țină, sunt mai mult niște cârpeli, necesitând bani, timp și energie. Cu toate aceste dificultăți, Irina și prietenul ei continuă să locuiască apartamentul pe care l-au închiriat. S-au obișnuit foarte mult cu zona.

Descriere apartament închiriat, zona Piața Revoluției

În living se găsește, în față, o măsuță cu o canapea și un scaunul balansoar, în partea stângă de-a lungul peretelui de la ușă câteva rafturi de bibliotecă ticsite de cărți, iar în partea stângă lângă fereastră un birou. Pereții sunt tapetați cu fotografii, desene, texte, alte obiecte suvenir aranjate în ansambluri cu sens pentru cei doi ocupanți ai apartamentului. Toate ornamentele au în spate o poveste, o întâmplare sau o situație de viață pe care I. a a ținut să ne-o spună.

Observații generale apartament închiriat, zona Piața Revoluției

Casa este un loc de împărțit cu prietenii. Începutul este inaugurat, sărbătorit cu prietenii. E ca un rit de trecere bine precizat și conștientizat de Irina. Locul este luat în posesie în mod creativ, transformându-se în casa ideală spre care ambii parteneri de viață și-o doresc. Este un loc al fanteziilor, al creativității și libertății spre care cei doi ocupanți aspiră.

Descriere apartament închiriat, Piața Muncii

Spațiul este ingenios împărțit, cu un perete despărțitor între dormitor/salon de primire și birou. Spațiul locuit este întregit de un balcon închis în termopan, un balcon mare care înconjoară două din părțile apartamentului, un spațiu ideal de recreere, dar și de depozitare.

Interviu A.I. (38 ani), proprietara unei garsoniere în zona 1 Mai pe care a cumpărat-o de curând după o destul de lungă experiență de locuire cu chirie.

„Pentru legume și fructe merg uneori la Piața Matache. Rareori la Piața 1 mai. În rest folosesc două magazine Mega Image (unul aproape de Piața 1 mai, altul aproape de intersecția Banu Manta cu Titulescu). De multe ori folosec magazinul din colțul stărzii Banu Manta cu Bd. Mihalache. E foarte util, prețuri ok, găsesc de toate. Pentru farmacie mă duc la una dintre cele situate la intersecția Banu Manta cu Bd. Mihalache.”

Interviu F.P., student, locatar a unui cămin din Grozăvești, despre viața de cămin cu sesizarea schimbărilor de-a lungul timpului, relația cu locatarii.

„Înainte de sărbătorile de iarnă, de obicei de ajun de Sf. Nicolae, am strâns împreună cu studenții bani și am cumpărat un brad iar la câteva zile am chemat și studenții de la teologie. Acest eveniment a fost practic prin contribuția majorității studenților din cămin. Desigur că eu l-am inițiat, proiectul ăsta eu l-am pus pe hârtie, cu amănunte, cum trebuie să facem, cum se-ntâmplă.”

Interviu cuplu, V.D (29 ani) și P.C. (41 ani), chiriași în zona Piața Muncii. Locuiesc împreună într-o garsonieră transformată în apartament cu două camere.

„Ea-și personalizează foarte... mult spațiu personal. Eu-s altfel, eu mă pun unde sunt, mă obișnuiesc cum e, schimb pe ici pe colo, da' cumva mă-ncadrez eu în peisaj. Pe cînd ea schimbă tot. Vine și-și face cum dorește. Și dincolo, stătea, adică se vedea... și-n cămin. Chiar dacă nu era spațiu personal acolo, avea o influență decisivă.”

Interviu N.A. (40 ani), fotograf, proprietarul unui apartament de două camere din cartierul Tineretului pe care îl închiriază.

„Deci nu aș închiria așa, cu anunț la ziar. Numai prin cunoștințe și relații. Pentru că deși nu stau aici, am niște obiecte în casă și prefer să am cheia și să am o înțelegere cu cei care locuiesc aici astfel încât să pot să vin oricând. Mă rog, cu un telefon înainte. Și dorm aici.”

Interviu E.I., portar cămin din complexul studențesc Grozăvești

„Sunt vreo 5-6 ani de când s-a renovat, de s-a schimbat tot. Deci atuncea a fost... când i-a dat drumul deci nu-mi venea să cred că-i căminul ăsta care a fost înainte, frumos și curat. Am făcut la curățenieee!”

Interviu C.T. (35 ani), recent chiriaș în cartierul Pantelimon. Locuiește temporar la o prietenă, și-a vândut aparatamentul și e în căutarea unei noi locuințe

Fără detalii

Interviu C.V. (22 ani), student anul I master, locatar a unui cămin din complexul studențesc Grozăvești, cameră de două persoane.

„A fost, așa, un șoc, pentru că trebuia să-mi fac mîncare singur, să spăl singur, să-mi calc singur, să-mi fac curățenie singur, să mă-nțeleg cu un coleg pe care abia îl cunoscusem. Și-a fost cam dificil, că... eterna problemă, cu curățenia: unu’ face altu’ nu face. Na, vine cu fete fără să-mi spună, are alt program de somn și de plecat din cameră... Este o adaptare. Mi-a folosit, dar a fost la început mai greu, e adevărat.”

Interviu O.R. (30 ani), restaurator, chiriaș în zona Aviatorilor. Locuiește împreună cu soțul ei într-o garsonieră situată într-o vilă veche.

„Dacă aș spune că aș visa să am propria mea casă poate ar fi un vis poate prea departe de realitate, nu știu dacă se va îndeplini vreodată. Vorbim totuși de sume destul de mari de bani și apoi există o grămadă de alte cheltuieli pe lângă o rată la bancă. Și nu m-ar deranja. Într-adevăr când ajungi la o anumită vârstă înspre bătrânețe spre 60 de ani încolo de vine oarecum o problemă.”

Interviu R.M. (38 ani), muzeograf, chiriaș în Berceni. Locuiește împreună cu soțul ei într-un apartament cu două camere.

„E unu' dintre aspectele cele mai nesuferite ale vieții, mutatul dintr-un spațiu în altul, pentru că totuși de... avem casă de oameni, cu toate lucrurile adunate, cu bicibletă, cu aragaz, cu frigider, cu pat, cu... tot ce este, ca obiect, într-o casă de oameni, mai puțin anumite elemente de mobilier. Și mi-e foarte, foarte greu să mă mut.”

Analiză date și redactare articol volum

„Locuiri tranzitorii. De la camera de cămin la locuința în chirie”

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Oana Cristiana Iftode (VIRA). Asistenți voluntari: Alexandra Neagu, Alexandra Novac, Ada-Veronica Hampu

B. (31 ani, căsătorită, un copil), debitor pentru un apartament cu trei camere, de 60 mp, din cartierul Tineretului

„Noaptea dormim în dormitor... și mâncăm în bucătărie... eu nu am vrut genul ăla de sufragerie de oaspeți în care copilul să nu aibă ce căuta, el să stea la el în cameră. Eu m-am gândit să fie... și nici camera părinților neapărat, ci să fie o cameră în care toată familia să poată să stea. De aia are și el, mă rog, o să aibă zona lui.” (*Preț locuință - 68.000 euro / cuantum credit - 50.000 euro / avans 18.000 euro)

L. (30 ani, necăsătorit), debitor pentru un apartament de două camere din cartierul Pantelimon

„Pragul psihologic. Pragul psihologic de a te îndatora pentru 30 de ani. De a nu şti dacă la un moment dat îţi vei pierde jobul şi vei putea să-ţi plăteşti creditul. Dar fiind gândirea pozitivă şi să zicem curaj şi asumarea condiţiilor din mediul actual economic, şi de calitatea de angajat, mi-am asumat această decizie.”

O. (29 ani, necăsătorită), debitor pentru un apartament de două camere, 40 mp, din zona Constantin Brâncoveanu

„M-am gândit la posibilitatea de a reuși să adun niște bani ca să fac o plată anticipată, dar nu acum pentru că în momentul de față, asta ar însemna... dacă aș reuși să fac o plată anticipată, să reușesc să adun niște bani, adică să fie o sumă consistentă, ca să simt. Dar să plătesc anticipat 3 luni nu mă ajută cu nimic. Asta înseamnă să mă limitez sau să reduc anumite cheltuieli, ceea ce nu este cazul. Deocamdată stau așa, ca să-mi pot permite vacanță, să pot să-mi permit să și ies, nu mă limitez la multe.” (*Preț locuință - 34.000 euro / cuantum credit - 32.000 euro / avans 2.000 euro)

Cuplu (26 ani ambii, concubinaj), debitori pentru un apartament de două camere, 60 mp, din Bragadiru

„[Când a apărut ideea asta, dorinţa de a avea, de a vă lua o casă?] Cu foarte mult timp în urmă, câţiva ani, dar neavând un loc de muncă stabil nu am putut să facem pasul ăsta. S-a stabilizat şi el din punctul ăsta de vedere, am şi eu un loc de muncă şi facem faţă cheltuielilor. Înainte nu aveam posibilitatea să ne întreţinem, să punem un ban deoparte, să luăm mobilă.” (*Preț locuință - 41.500 euro / cuantum credit - 39.500 euro / avans 5%)

E. (50 ani, căsătorită, un copil/adult), debitor pentru un apartament de două camere, 51 mp, din cartierul Piața Muncii

„Nu știu dacă exista un moment anume însă dacă e vorba că pentru a achiziționa o casă trebuie să ajungi la credit bancar atunci nu recomand la nimeni. Dacă e o suma modică... care să fie rezonabilă și să o achiți într-un termen mai scurt, atunci da, însă dacă e vorba de zeci de ani, 20, 30 de ani, atunci nu recomand la nimeni... Adică recomand să stai cu chirie pentru că e mai avantajos... intervin alte modificari în viața ta atunci te duci mai departe... Și revin la această povară a creditului, dacă nu ai venituri, nu are sens să te împovărezi la bancă... este un chin.” (*Preț locuință - 98.000 euro / cuantum credit - 80.000 euro / avans 18.000 euro + 2.000 euro comision bancă)

L. (29 ani, concubinaj), debitor pentru un apartament cu mansardă, trei camere, 76 mp, din zona Constantin Brâncoveanu

„Am zis că nu are sens să stau să plătesc chirie la nesfârşit, bani să strâng stând cu chirie e imposibil, că nu poţi să plăteşti şi chirie şi să mai strângi şi bani şi atunci am zis că decât să plătesc chirie 30 de ani sau eu ştiu cât până chipurile aş reuşi eu să strâng banii deşi mă îndoiesc, mai bine plătesc la casa mea, măcar peste 30 de ani e a mea, am rămas cu ceva.” (*Preț locuință - 51.000 euro / cuantum credit - 48.500 euro / avans 2500 euro)

F. (30 ani, necăsătorită), debitor pentru o garsonieră de 45 mp de la Prelungirea Ghencea, ansamblul Primăvara

„M-am uitat să fie într-o zonă ok pentru mine şi prietenul meu, să fie accesibil pentru amândoi, ne-am uitat şi la preţ, să fie un preţ ok, să ne permitem, să nu fie un efort şi am căutat un apartament care să se potrivească cu spiritul nostru că apartamentul ăsta, chiar dacă este într-un bloc comunist mi se pare că este mai modern aşa. Adică are totul alb, parchetul alb, mobila toată este albă...” (*Preț locuință - 42.500 euro / cuantum credit - 39.500 euro / avans 5%)

M. (40 ani, căsătorită, doi copii), debitor pentru un apartament cu două camere de 62 mp

„Nu am ales, așa s-a întâmplat. Am vrut inițial să luăm 3 camere, iar la banii pe care îi aveam disponibili, nu am găsit și am zis că dacă nu găsim un apartament mare de 3 camere, să luăm unul nou cu o suprafața mai mare, iar locul pentru care am ales acolo, era singură ofertă de spațiu mare, la prețul asta și atunci am ales spațiu.” (*Preț locuință - 67.000 euro / cuantum credit - 62.000 euro / avans 3000 euro)

A. (35 ani, căsătorit, un copil), debitor pentru două apartamente, unul de 2 camere și altul cu trei camere. Locuiește în cartierul Militari

*Preț locuință - 100.000 euro (al doilea apartament) / cuantum credit - 20.000 (primul apartament), 60.000 euro (al doilea) / avans 40.000 pentru a doua locuință

V. (26 ani, necăsătorită), debitor pentru un apartament cu două camere din zona Apărătorii Patriei

*Preț locuință - 28.000 euro / cuantum credit - 28.000 euro

M. (26 ani, necăsătorită), debitor pentru un apartament cu două camere din cartierul Militari

„Păi o casă luminoasă... Vrei să îți spun cum arată finisajul pe care mi l-am ales? Ca stil merge așa puțin pe clasic, la baie am o gresie pe care nu prea am văzut-o pe nicăieri, a fost extraordinar de scumpă... dar pentru că baia nu e atât de mare și s-a meritat, faianța va fi albă, va fi același tip de parchet peste tot, mie nu îmi plac lucrurile fragmentate...” (*Preț locuință - 45.000 euro / avans 2000 euro)

F. (37 ani, necăsătorită), debitor pentru un apartament cu două camere, centrul Capitalei

„Cred că întotdeauna faci un compromis între locul în care se află apartamentul, prețul în primul rând, zona, accesibilitate și după aceea intervine tot felul de alte criterii: cât de curăț este, cum e proprietarul, te uiți la bloc să vezi cum e...” (*Preț locuință - 54.000 euro / cuantum credit - 42.000 euro / avans 12.000 euro)

L. (28 ani, necăsătorită)

„Am o listă cu tot ce îmi trebuie... de la cafetieră la fier de călcat, mă costă vreo 100 și ceva de milioane pentru două camere. Am comparat prețurile... în principal de la Ikea și Kika. Mie nu îmi plac lucrurile complicate... și ca să faci pe comandă trebuie să te gândești...”

L. (28 ani, concubinaj), debitor pentru un apartament de trei camere, 71 mp, din cartierul Dristor

*Preț locuință - 60.000 euro / cuantum credit - 57.000 euro / avans 3000 euro

A. (36 ani, necăsătorit), debitor pentru o garsonieră de 28 mp, cartier Sălăjan Balta Alba

„A fost dorința de a avea un loc stabil... pentru că în momentul în care nu ai siguranță, nu poți să faci nimic, așa stai pe picior de plecare cu anumite chestii în cutii, nu pot să zic că să ai tot felul de prostioare, să le strângi pentru că, cu cât ai mai multe cu atât trebuie să cari mai multe dintr-o parte în alta, iar... chestia de a avea un apartament, te leagă de orașul în care stai...” (*Preț locuință - 45.000 euro / cuantum credit - 54.000 / avans 8%)

F. (27 ani, concubinaj), debitor pentru o garsonieră de 36 mp, Popești Leordeni

„M-am gândit în facultate că la un moment dat o să-mi iau o casă, dar nu mi-am făcut aşa prea multe planuri şi nici aici. Deşi ştiam demult, că adică nu, când m-am angajat aici, am zis îmi iau credit că e avantajos pentru angajaţi. Nu, am mai auzit colegi care îşi cumpărau şi mi s-a părut totuşi o chestie aşa.” (*Preț locuință - 32.500 euro / cuantum credit - 30.875 euro / avans - 1650 euro)

O. (32 ani, căsătorită, un copil), debitor pentru o garsonieră de 38 mp, comuna Pantelimon

„Am preferat să renunţăm, balconul era foarte mic oricum, e în formă de trapez şi era micuţ, nu ştiu dacă avea 2 metri pătraţi şi am preferat să câştigăm la cameră şi el a fost din start închis de dezvoltator, dar am refuzat uşa interioară care să despartă camera de... mă rog, cumva spaţiul util, toţi care avem bebeluşi în bloc acum am folosit locul ăla pentru spaţiul de joacă al copilului sau pătuţul copilului.” (*Preț locuință - 48.000 euro / cuantum credit - 21.000 euro)

C. (30 ani, necăsătorit), debitor pentru o casă de 200 mp din zona Parcul Carol

„Acum sunt în tratative cu o firmă să o consolidez. Asta înseamnă să îi cresc valoarea. Înainte de a cumpăra am fost cu un inginer constructor, chiar profesor la facultatea de construcţii, care e specialist pe domeniul ăsta şi în fine, s-a uitat la casă, s-a uitat la structură şi a spus că, am discutat, ce se poate face, dacă are rost să o cumpăr la preţul la care o cumpăr şi se pare că e bună pentru investiţii, adică zona e foarte bună şi în momentul în care investeşti în ea, ai valoare adăugată la investiţie adică nu îţi pierzi investiţia, nu arunci banii în ceva care nu poate fi vândut după aia.” (*Preț locuință - 180.000 euro / cuantum credit - 120.000 euro / avans 60.000 euro)

I. (30 ani, necăsătorită), debitor pentru un apartament de două camere, 48 mp, din cartierul Tineretului

„Practic am banii ăia investiţi în ceva, adică îndiferent ce s-ar întâmpla, dacă voi locui aici sau dacă îl voi închiria mai departe, oricum aş avea nişte bani investiţi.” (*Preț locuință - 57.000 euro / cuantum credit - 50.000 euro / avans 9.000 euro)

Analiză date și redactare articol volum

„Etnografii ale creditului imobiliar”

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Andra-Mitia Dumitru (VIRA). Asistenți voluntari cercetare: Cosmin Constantin, Livia Marcoci, Georgiana Tărlungeanu

E.G. (29 ani, agent imobiliar)

„Tineretului este o zonă care... noi avem o vorbă, în agenție, și anume: Tineretului costă cam 30, 35 de mii de euro numai zona, restu’ este apartamentu’.”

P.I. (30 ani, necăsătorită), locuitor cartier Tineretului, apartament cu două camere

„Dorința de a avea o locuință personală cre’ c-a existat din momentul în care am venit în București și am fost nevoită să stau în apartamentul bunicii mele, cu bunica mea și apoi s-a acutizat pe măsura experiențelor trăite din postura de chiriaș. Deci da, cam atunci, întotdeauna a existat acea dorință. Poate că nu ar fi fost atît de acută dacă aș fi avut un spațiu mult mai clar delimitat, din punct de vedere al intimității, în momentul în care am venit aici în București, sau dacă exeperiențele trăite, na, din postura de chiriaș n-ar fi fost, să zic, chiar atît de..urîțele, să zic așa.”

B.S. (32 ani, căsătorită, un copil), locuitor cartier Tineretului, apartament cu trei camere

Fără detalii

Cuplu (29 și 30 ani, căsătoriți), locuitori cartier Tineretului, apartament cu trei camere

Fără detalii

D.I. (75 ani, administrator blocuri), cartier Tineretului

Fără detalii

N.M. (44 ani, necăsătorită), apartament cu trei camere, moștenit, cartier Tineretului

Fără detalii

Vecine (79 și 80 ani, văduve). Locatare în apartament cu două, respectiv trei camere, cartier Tineretului

„Eu am cumpărat în 78 și în 77 am făcut contract și am luat de la stat toți banii și am plătit în rate și aveam credit pe 20 de ani, dar era o chestie bună pe care voi acum nu o mai aveți… Eu eram singură că ai mei muriseră și eram singură și la vârsta aceea de 20 de ani m-am apucat și m-am băgat la rate…”

O.D. (28 ani, necăsătorită), chiriaș cartier Tineretului

Fără detalii

F. (53 ani, necăsătorită, un copil), locatar apartament cu două camere, Tineretului

Fără detalii

P.I. (45 ani, necăsătorit), locatar cartier Tineretului

Fără detalii

B. (căsătorit), proprietar apartament două camere, Tineretului

Fără detalii

C.I. (85 ani, căsătorit, un copil), proprietar apartament trei camere, cartier Tineretului

Fără detalii

C.N. (36 ani, căsătorită, un copil), proprietar apartament cu patru camere, cartier Tineretului

Fără detalii

V.B. (30 ani, necăsătorit), chiriaș apartament două camere, cartier Tineretului

Fără detalii

C.P. (28 ani, necăsătorit), chiriaș apartament două camere, cartier Tineretului

Fără detalii

Proprietare (50 ani), discuție în fața blocului

Fără detalii

Locatar cartier Tineretului (84 ani)

„S-a mutat aici lume tânără pe care n-o cunosc, proprietari. Au murit bătrâne și au venit niște tineri pe care îi întâlnesc, ne salutăm, dar nu știu cine sunt, unde stau, ce fac.”

Locatar cartier Tineretului, 59 ani / cercetare de teren

„În sufragerie, dar nu prea am oaspeţi, nu vin mereu. O să vină acum la ziua nevestei, în rest mai vine câte un coleg. Când sunt mai mulţi îi bag în sufragerie. Când e câte unul, stăm in bucătărie că mai fumează unii dintre ei.”

Locatar cartier Tineretului, 75 ani / cercetare de teren

„[Cum vă înţelegeţi cu vecinii?] Sunt chiriaşi. Pleacă dimineaţa şi vin noaptea şi nu-i văd niciodată. Sunt singură pe palier, stau la 2.”

Locatar cartier Tineretului, 63 ani / cercetare de teren

„[De ce aţi ales acest cartier?] Eee... de snob. Ai rubrică acolo? „Snobism”, aşa scrie… Era celebru pe vremea aia, în 2011 când m-am mutat aici.”

Locatar cartier Tineretului / cercetare de teren

„Ce constat eu ce-a fost in ‘83 când m-am mutat eu și-am făcut, materialele de construcție nu se compară cu cele de astăzi. Atunci erau limitate, un singur fel de faianță si gresie la noi în țară. Acum poți să-ți aduci, să-ți formezi casa cum vrei tu, dar atunci n-aveai. Ei, acum asta ar însemna să schimb gresia sau faianța pe care am pus-o, restul...”

Observații / apartament recent achiziționat, cartier Tineretului

„Sufrageria este compusă dintr-o canapea de dimenisuni mari care domină spațiul și o servantă care servește ca suport pentru televizor. Lângă aceasta există un birou folosit de soțul propietarei. Pe unul dintre pereți există o bară de sport/cățărat care pare să își fi pierdut utilitatea pentru ăa pe jumătate din ea este atașată o oglindă iar în partea de sus a celeilalte jumătăți este agățat un tablou cu multiple fotografii de familie.”

Observații / proprietate moștenită, cartier Tineretului

„Relațiile de vecinătate sunt unele puternice, acestea evoluând în cazul de față într-o relație puternică de prietenie. Cele două propietare folosesc apelativul “mami” atunci când discută. Nuanța este una cordială și pare să fie una bine împământenită.”

Analiză date și redactare articol volum

„Apartamentul de bloc între spațiu de locuit și acasă”

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Cristina Boboc (VIRA). Asistenți voluntari: Mihail Eduard, Rita Neacșu

Femeie, 29 ani, proprietară apartament ansamblu rezidențial Fortuna, zona Bragadiru

Fără detalii

Cuplu, 34/28 ani, proprietari apartament ansamblu rezidențial Confort City

Fără detalii

Cuplu, 28/26 ani, proprietari apartament ansamblu rezidențial din Popești Leordeni

„Chiar dacă nu sunt claustrofob, să stai intre blocuri de 10 etaje e groaznic acum, dacă mă uit inapoi. Aici ai senzația că poți respira aer curat și nu e doar senzație. Chiar respirai aer curat… ”

Bărbat, 25 ani, proprietar apartament ansamblu rezidențial Cosmopolis

Fără detalii

Bărbat, 37 ani, proprietar apartament din ansamblul Răsărit de soare, zona Liviu Rebreanu

Fără detalii

Femeie, 27 ani, chiriași apartament ansamblu rezidențial Eroii Revoluției

„Aș fi preferat un bloc nou ăăă din mai multe puncte de vedere și poate o să sune puțin stupid, dar una dintre chestiile care nu mi-au plăcut în blocurile în care am stat până acum era un miros mai puțin plăcut în scară și în general blocurile vechi au ghena în scară, ceea ce era o chestie de care chiar voiam să scap și mă rog acesta e unul dintre motivele cele mai importante pentru mine… să miroasă frumos sau cel puțin să nu miroasă urât.”

Femeie, 28 ani, proprietarăapartament din ansamblul Garden Rose, zona Colentina

„În primul rând nu-mi plac oamenii din cartier. Este, mă rog, sunt foarte multe Bet Cafe, Bet Arena și sunt foarte mulți oameni care stau în jurul lor, și să zicem că fac comentarii de fiecare dată când treci strada și sunt enervanți. Ăă... partea bună e că e multicultural. Sunt foarte mulți arabi, foarte mulți chinezi, dar să zicem că asta, faptul că... cu toate astea nu e un cartier sigur.”

Femeie, 30 ani, proprietarăn apartament dintr-un ansamblu rezidențial din Bucureștii Noi

Fără detalii

Cuplu, 35/35 ani, chiriași apartament ansamblu Cosmopolis

Fără detalii

Bărbat, 52 ani, chiriaș în ansamblul rezidențial Ibiza

Fără detalii

Femeie, 31 ani, proprietară apartament dintr-un ansamblu rezidențial din zona Apărătorii Patriei

Fără detalii

Femeie, 34 ani, proprietară apartament dintr-un ansamblu din zona Valea Lungă

Fără detalii

Femeie, 29 ani, proprietară apartament ansamblu Complex Sud

Fără detalii

Bărbat, 34 ani, proprietar apartament dintr-un ansamblu din zona Dimitrie Leonida

Fără detalii

Cuplu, 29/29 ani, proprietari apartament în ansamblu din Popești Leordeni

Fără detalii

Bărbat, 29 ani, proprietar apartament în ansamblul rezidențial Militari Residence

Fără detalii

Bărbat, 39 ani, proprietar apartament în ansamblul Green City

Fără detalii

Femeie, 32 ani, proprietară apartament în ansamblul rezidențial Cosmopolis

Fără detalii

Femeie, 37 ani, proprietară apartament în ansamblu rezidențial din zona Doamna Ghica

Fără detalii

Femeie, 31 ani, în proces de achiziție a unui apartament în zona Bucureștii Noi

Fără detalii

Cuplu, 29/30 ani, în proces de achiziție a unui apartament. Indeciși în privința zonei

Fără detalii

Analiză date și redactare articol volum

„Mare, curat și frumos”. De la blocul comunist la ansamblu rezidențial

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Carmen Mihalache (MNȚR). Asistenți voluntari: Alexandra Cinteză, Marian Oprea

A. și C., 39/38 ani, sat Brănești, comuna Brănești (casă P+1, cu pod și curte)

„Apetenţa pentru spaţiu, nu neapărat pentru pământ, ci pentru spaţiu. Deci un spaţiu unde să am... să văd verde în faţa ochilor, să am brazi, musai să am brazi, aşa, restu’ e... orice.”

I. și M., 65/62 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter și curte, anexe gospodărești, grădină)

„Militari-ul era în fosta comună Roşu. Şi bunica mă trimitea să iau gaz, era o găzărie acolo. Zicea, du-te la Satu Nou. Deci bunică-mea mă trimitea la Satu Nou să iau gaz. Aşa zicea ea, Satu Nou, nu zicea Militari. Probabil că era un sat făcut mai încoace.”

O.S., 31 ani, sat Brănești, comuna Brănești (duplex, două case în oglindă, P+1 și curte)

„Și apoi ne interesa foarte mult traficul, să vedem cam cât de ușor se iese de acolo spre București. Și l-am găsit pe ăsta, care părea a fi cel mai aproape de ce ne doream. Oricum era așa, ca o căutare în orb, că nu ne dădeam seama foarte bine, pe lângă ăsta erau și alte case normale, adică de localnici, și asta ne-a plăcut, ne-a liniștit mai mult.”

O.T., 60 ani, București, arhitect

„Nu s-au gândit la o curte care să impună şi ea de fapt o întreţinere, de genul un gazon, o plantaţie, o grădină de flori... E mai puţină preocupare, tocmai în ideea că terenurile nu mai sunt foarte generoase, da? Că la un 300 de metri, 400 de mp, la care casa ocupă, să zicem, 100 de mp, în ăia 200 ce mai faci, un parcaj? Şi eventual mai faci un... eu ştiu, un foişor şi s-a cam terminat.”

S. și M., 48 ani, sat Roșu, comuna Chiajna (casă P+1 cu pod și curte)

„Sincer, fiind crescut la țară... nu știu, eu sunt atras de... să stau pe pământ. Nu, nu îmi plăcea la bloc și nu îmi venea... nici să, cum a zis Mariana, să bat un cui pe acolo. Ea face, „Hai, să facem modificări.” Singurul lucru, am închis balconul.”

T.P., 35 ani, București, dezvoltator imobiliar

„Cel mai bine se vând casele numai din parter și parter plus etaj. Atât. O casă locuită de maxim 150, 115-120 de metri pătrați, dacă este cu etaj, maxim 70 – 80, dacă e fără etaj, dacă e cu pod. Se vând, în procentaje mici la câștig, dar se vând casele astea.”

Observații, sat Roșu, comuna Chiajna

Fără detalii

B.F., 72 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă P+1, pod, curte, anexe gospodărești, grădină)

„Adică foarte mulţi erau lăptari, deci creşteau animale şi vindeau, duceau laptele la oraş, la Bucureşti. Aveau, mă rog, „faetoanele” lor, cum se numeau la vremea respectivă, şi cu asta se ocupau. O parte erau grădinari, iar ceilalţi agricultori. După aceea... Adică ce vă povestesc eu acuma era cam în perioada... anii ’50, să zicem, ’60 şi ceva, ştiţi? Că după aceea eu am terminat liceul, apoi am dat la facultate în ’62, în ’67 a terminat şi-am plecat unde-am fost repartizată.”

C.S., 47 ani, sat Brănești, comuna Brănești (casă parter și curte, anexe gospodărești)

„Le foloseam [băncuțele de la poartă], că ieșeam seara, mai ales în week-end. Bunica noastră, mama... chiar mai iese, dar acuma i-a făcut soțu’ o băncuță portabilă, așa, de două locuri şi o scoate la poartă și iese cu banca.”

C.C., 38 ani, sat Dudu, comuna Chiajna (apartament 2 camere, ansamblu rezidențial)

„Acasă stau destul de mult timp. Ca şi compartimentare sunt două camere. Camera copiilor şi sufrageria. Evident, cea mai mare parte a timpului o petrec în bucătărie cât stau acasă că... asta este! Bucătărie, şi în sufragerie când am de lucru. Acolo am masa de lucru.”

Observații sat Dudu, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații, sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

C.P., 69 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, grădină)

„Acasă înseamnă nu neapărat locuința. Acasă înseamnă locul unde te întâmpină la sosire câinele, pisica, familia, locul în care îți aștepți prietenii, așa, locul unde ieși să miroși niște flori, să guști niște fructe... Păi, de pildă, eu, acuma, cum ajung în curte, mă duc să mănânc niște vișine, că s-au copt și sunt spălate de ploaie. Zmeura-i gata, cred că de zece ori am făcut dulceață de zmeură, a fost foarte multă. Asta înseamnă acasă.”

Observații, sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

C.S., 29 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, anexe gospodărești, grădină)

„Ne punem şi noi pe acolo, câte o roşie, câte o vânătă, astea punem, în rest nu... Creştem şi noi, ca fiecare... Soţul meu îi place să crească porci, am tăiat acum vreo, cred că o lună, nici o lună, cred că trei săptămâni. Şi găinuşi. A luat bătrâna acuma vreo 30 de puişori. De ouă sunt ăştia, găini. Are o văcuţă soacra. A avut multe, a avut vreo... când am venit la ea, avea şapte văcuţe şi-un căluţ.”

D.I., 39 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă P+1, mansardă, curte)

„Să știți că locatarii de aici, din Chiajna... eu când m-am mutat nu era Chiajna atât de înfloritoare. Era o comună ca orice comună, dar, nu știu, datorită terenurilor agricole care, fiind lângă un oraș, automat că valoarea pământului era foarte mare, foarte mulți locatari au vândut din acest pământ. Și-au început să-și ridice...”

Observații, sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

D.C., 64 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă P+1, curte)

„Aveau prăvălii pe la colțuri, de-un farmec formidabil, aveau frizerie, aveau magazine de astea de... aveau construcția – care nu se mai păstrează, că le-au dărâmat pe toate – dar aveau... Știți cum erau sărbătorile? Când veneau sărbătorile, vuia satul. Când începea iarna, cu Sf. Nicolae, cu sărbătorile de Crăciun, cu ce urma după Crăciun, era delir, domnule!”

D.I., 47 ani, sat Dudu, comuna Chiajna (casă P+1, curte, anexe gospodărești, grădină)

„Acum, când mi-aș face o casă... da’, bine, eu am și făcut-o așa, în ideea că am trei băieți. Dar aș face o casă cât mai mică, mai cochetă. Casa mare, automat sunt și cheltuieli mai mari și muncă mai multă. Aș face o casă micuță, cochetă. O bucătărie, o baie și maxim două dormitoare. Două dormitoare, atât.”

I.G., 79 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, grădină)

„Și la construcția ei participau neamurile, vecinii. Și era un singur meseriaș pă stradă care știa, și copiii lui l-au moștenit, da’ copiii lui au fost meseriași în case de zid, iar el era specialist în case din acestea din paiantă. Începând de jos și până s-acoperea, el coordona lucrarea. Pe el l-am prins, îl știu, Ivan Ofițeru.”

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

M.G., 66 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă P+1, pod, curte, grădină)

„Casa părintească, făcută din pământ, tot aşa, cu stâlpi, cu bulumaci, așa, la colţuri. Tot aşa, îngrădită cu lemn. Foarte răcoroasă pe timp de vară, foarte răcoroasă, ştiţi cum? Şi foarte rezistentă. Elastică.”

M.Ț., 69 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, grădină)

„Una din fete locuiește la bloc, da? Și pleacă la mare. Eu stau eu acolo 3 - 4 zile sau câte e, aaa, da-i chinul de pe lume! Eu nu pot să stau prins. Nu știu, trebuie să te naști la bloc ca să stai. Asta-i părerea mea. Altfel nu înțeleg cum unu ar vinde o casă, cu puțină curte chiar, dacă e, să se ducă la bloc.”

M.I., 39 ani, sat Dudu, comuna Chiajna (casă P+1, curte)

„Bunica se trezea dimineaţa la ora 4, bunicul pleca cu trenu’ de ora 5, a avut serviciul la „Semănătoarea”. Şi bunica a avut trei fete dumneaei, a crescut trei nepoţi şi doi strănepoţi. La ora patru se scula dimineaţa, pleca bunicu’. Avea vaci, tauri, porci, păsări. Şi noi, copiii, noi când ne trezeam la ora nouă, zece dimineaţa, mâncarea era pe foc, rufele jumătate erau spălate, animalele erau hrănite. Era un mod de viaţă care nu ştiu dacă vreodată o să-l mai întâlnesc.”

T.A., 69 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, grădină)

„Şi Chiajna deja era orăşenizată pentru că, fiind aproape de Bucureşti, Chiajna, dacă e să o iei de la capul ăsta şi până în Militari, sunt 5 km maxim. Şi ei îi făceau pe jos, când nu exista I.T.B., în ’30, ’40, chiar şi după. Şi de atunci omul s-a cam lăsat de agricultură, a lăsat pe mâna bătrânilor şi s-a angajat. La „Apaca” la confecţii, la „9 Mai”, la „Dinamo”, la... Deci industrializarea asta a creat... Şi 90% din populaţia Chiajnei, chiar mai mult, a lucrat. Au rămas bătrânii pe pământuri, până i-a luat C.A.P.-ul şi întovărăşirea.”

P.I., 65 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, anexe gospodărești, grădină)

„Păi, aia-i casă? Păi, într-o casă ca asta să stau, să vină unu’ după mine-n lift? Merg cu liftu’, nu-l cunosc pe ăla din lift, cine-i ăla din lift? N-am cum să mă iau de el, bă, unde te duci, că parcă tu nu stai aicea? Că poate se duce undeva, la vecina, la vecinu’... Vezi, de-aia n-aş vrea să stau [la bloc].”

B.I., 60 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, anexe gospodărești, grădină)

Fără detalii

C.I., 44 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă parter, curte, anexe gospodărești, grădină)

„Deci, mi-aș dori poate un living în plus, pentru musafiri. Musafiri în sensu' de neamuri, că niciodată n-am loc destul să-i așez pe toți, să nu te... treci. Da' probabil că ăsta-i și farmecu' până la urmă. Dă-te tu mai încolo, stai că... Păi, la zilele copiilor ne strângem toți. Mai vin și nașii, și...”

D.V., 59 ani, sat Chiajna, comuna Chiajna (casă P+1, curte, grădină)

„Prima dată am avut rogojină, saltele din paie, perne din puf ori de rață ori de gâscă, învelit cu plapumă... totul natural. Tot. Eram îmbrăcat în flanelă de lână, fular de lână, mănuși de lână, ciorapi de lână, căciulă de lână, cojoc din lână. Era frumos, domnule, era ceva plăcut înainte.”

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Observații sat Chiajna, comuna Chiajna

Fără detalii

Analiză date și redactare articol volum

Metropola Chiajna. Experiențe ale locuirii într-un spațiu rural periurban

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetători: Bogdan Iancu, Cosmin Manolache (MNȚR). Asistenți voluntari: Gabriel Brumariu, Liviu Domulescu, Corina Ioana Benga, Mara Ciubotariu

C.N., 54 ani, proprietar imobil naționalizat și recuperat

„Noi toată viața cu frica asta am trăit, că ne dă afară din casă. Noi am fost dintre cei privilegiați, că am rămas în casa asta. Marea majoritate au fost scuipați, aruncați, dați cine știe pe unde. Și frica noastră, toată viața, mama și cu toate celelalte surori, asta a fost...”

R.G., 56 ani, artist plastic

„Bunica și cu mătușă-mea au rămas într-o singură cameră. Și era o problemă cu spălatul rufelor, cu uscatul lor... Pentru asta urcau în pod. Acolo, în principiu toate famiile din casă trebuiau să-și împartă frânghiile astea de rufe. Era un balamuc. Podul era nefăcut, fără pardoseală, fără nimica, se umplea de pisici, nu mai spun de alte chestii, animăluțe... ”

S.S., arhitect

„Erau scandaluri între familii, da eu nu prea le mai țin minte. Erau scandaluri între familii, erau și scandaluri oarecum între noi și familii. Știu că eu trebuia să mă culc la 8, era lege la noi și ai mei plecau din cameră, încuiau lumina și se cărau sus la bunici și eu auzeam pe aici tot felul de… Știi că se auzea...”

N.T., 66 ani, pensionar

„Erau bunicul și cu bunica, și cu cei trei copii. Marieta, care a devenit medic, tata, care era om de afaceri, economist, și Meli, Melania, care a făcut Dreptul și după aceea a devenit bibliotecară. Deci erau practic ei cinci. Bunicul a murit destul de repede. Toate chestiile astea au fost bune și frumoase până când a venit războiul. În fine, și războiul ca războiul, dar au venit comuniștii după aceea.”

F.B., 38 ani, antreprenor, evacuat dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

„În 1996 am vrut să cumpărăm, nu eram cu nevasta luați, nici măcar cunoscuți și... noi ne-am căsătorit în 2009... Dar țin minte că ne veneau tot timpul din astea, hotărâri judecătorești de evacuare și ne cam dârdâia fundul. Cel puțin mie, care m-am căsătorit și făcusem niște bani și pusesem deoparte să facem o casă, un apartament, ceva...”

C.T., 53 ani, artist plastic

„Proprietarul a delegat chipurile pe cineva, și acea persoană a venit, de două ori, de trei ori... Eu nici nu am văzut-o, nu am văzut persoana care se ocupa, și dintr-o dată am aflat că sunt înscriși vreo patru cinci urmași, înțelegi? Deci, el se ocupa de demersuri și c-ar fi patru-cinci persoane care ar urma să preia moștenirea asta.”

D.V., 32 ani, angajat corporație

„Am ajuns sa stau aicea dintr-o neintelegere, un pret gresit in ziar, am ajuns sa platesc foarte putin pentur casa asta dupa ce am discutat cu proprietara care a insistat cumva sa mi-o inchirieze mie. A fost o chimie d-easta. O doamana farte in varsta. A simtit ca o lasa pe maini bune si mi-am asumat cumva rolul de a avea grija de casa, iti dai seama.”

P.A., 43 ani, fotograf

„Nu știu cum îl cheamă pe vechiul proprietar-cel care a făcut casa, moștenitorul lui este domnul S., soțul vecinei, pe care nu l-am prins când m-am mutat aici pentru că murise. La ei în casă sunt tot felul de lucruri vechi, fotografii, mobilă, în sfârșit, era o familie de condiție bună. Au avut o casă mare, frumoasă, destul de luxoasă, ei aveau acolo fotografii cu ei călărind, cu ei în mașină, pe la 1920-1930, așa, mai pentru burghezie.”

E.C., 37 ani, cu risc de evacure dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

„Siguranţă n-am avut niciodată dar am avut putere de luptă. Adică nu am avut nimic de pierdut. Între a-ţi lua bagajul şi a pleca, şi să te lupţi. Adică în momentul în care ai o familie în spate. Am spus-o şi multora. Eu dacă aveam moştenire de la bunicii mei, este adevărat, nu am nici o vină. Ceea ce ni se întâmplă nouă acum li s-a întâmplat lor, mai ales că le aveau şi cumpărate. Mi-aş fi luat moştenirea pentru că am şi eu copil, e normal. Dar nu în situaţia asta, nu pentru mafioţi. Şi trebuie să lupţi, şi nu mai e nimic de pierdut. Ori ieşi, ori dacă ai pierdut spui aşa: băi am pierdut, dar am încercat toate variantele, ştii? Parcă nu te simţi vinovat faţă de copilul tău. Stres, ce să spun. Astăzi dorm bine, mâine mai auzi o veste, iar te răscoleşte. Cu nervii suntem la pământ dar speranţa moare ultima.”

A.A., 27 ani, șofer de taxi

„Aici a fost o proprietate pe care a avut-o un om mai bogat acum 30-40 de ani, care a avut o vinarie, ceva de genul asta. Si cand a venit regimul comunist i-a confiscat lui aicea proprietatea. I-a dat dreptul lui si familiei lui sa locuiasca dar a adus si alti chiriasi aici. Asta e povestea casei. Iar dupa 1990, a fost o lege care a dat dreptul chiriasilor sa cumpere case. Chiriasii care au avut destul de multi bani incat sa cumpere casa conform legii au devenit cumparatori de buna credinta. Si fostii proprietari au avut un termen in care puteau sa ceara statului ori sa le fie lor despagubita sau sa despagubeasca chiriasii, dar nu a fost cazul la mine pentru ca nu s-a sesizat in timp proprietarul.”

N., 47 ani, casnică, evacuată dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

Fără detalii

C.M., 32 ani, șomeră, evacuată dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

„A venit proprietarul să îşi revendice casă, ne-a făcut contract pe 5 ani, după 5 ani de zile m-am judecat cu el vreo 2 ani jumate 3 ani şi a trebuit până la urmă sa...b ine că eu când l-am dat în judecată eram conștientă că o să evacuez casă, dar am zis hai să o mai lungesc, prin instante. Dar eram conștientă că trebuia să o evacuez. A venit proprietarul să îşi ia casa, proprietar cu acte în regulă, nu cu falsuri şi aşa mai departe. Deci a fost proprietar cu acte în regulă pentru că am verificat asta.”

P.E., 55 ani, șomeră, evacuată dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

„În audienţă spune . Eu am zis că . . Dar aşa putem noi să stăm mult şi bine să ne dea nouă. Dacă ei nu ai nici un gând...”

M.U., 63 ani, femeie de serviciu, evacuată dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

Fără detalii

Evacuați, strada Vulturilor

„Deci prima oară am avut contractul cu icral, pe urmă a fost revendicata de proprietar, ne-a făcut contracte pe 5 ani. După aia 5 ani nu a mai venit să ia nici chiria, nici să prelungească contractul. Şi am stat aşa până când a venit noul proprietar care a vândut la o firmă novergiana. A vândut cu noi cu tot. Şi ne-am trezit că a venit să ne anunţe pe toţi că ne dă afară.”

Evacuat, strada Vulturilor, 56 ani

Fără detalii

S., 31 ani, femeie de serviciu, evacuată strada Vulturilor

„[Cum v-aţi imagina dvs. o locuire ideală?] Cum a fost până acuma. Nici mai mult nici mai puţin, să nu mai stăm pe străzi. Şi copii acuma. Se face un an de zile de când suntem pe stradă. Am luat vacanţă, nu i-am dus nicăieri. Bine cu fetele astea de la ong-uri care ne-au ajutat.”

C.B., arhitect

„Deci pe strada cu blocul lu maică-mea, în colț, pe strada Victoriei este un bloc mare, unde jos acuma e nu știu ce, textile și așa, și a fost restaurant chinezesc. Eee, tot blocul ăla a fost retrocedat, deși această femeie cu fi-su și-au cumpărat apartamentele, deci au dat o căruță de bani și și-au cumpărat apartamentele, dar blocul a fost retrocedat unor italieni. Și i-au dat pe toți afară...”

G.V, 30 ani, evacuat dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

Fără detalii

A.I., 36 ani, regizor, evacuat dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

Fără detalii

P.R., 41 ani, evacuat dintr-un fost imobil naționalizat și retrocedat

„Am avut 11 sau 12 aprobări, care la un moment dat am început să-i chem pe toți. Și pe-ăia de la APA NOVA, pe toți. Ce mi-ai dat domne? Îi chemi în instanță și o ții așa langa până la nesfârșit. Domne, de ce-i chemi domne pe APA NOVA? Păi de ce mi-a dat domne aprobare să mai investesc încă 2 mii de euro. Și APA NOVA venea și spunea, domne, conforma certificatului sau contractului de vânzare-cumpărare eu sunt nevoit prin lege să-i dau. Consemnați domne, ce spune APA NOVA?! Că recunoaște ca și proprietar pe domnul R. În baza contractului de vânzare-cumpărare.”

G.P., 60 ani, inginer IT, proprietar imobil naționalizat și recuperat

Fără detalii

A.S., 74 ani

„Eram prea mici, eu și fratele meu când au venit acei chiriași. Pe noi ne deranja cel mai puțin, pe mama cel mai mult. Pe vremea aia nu erau mașini aici. Tata cumpăra lemne. Voia să stea acasă și tăia lemnele. Le așeza. Și se îndepărta așa la un metru să vadă cum arată grămada aia de lemne și dacă unul nu era potrivit, îl scotea si punea altul. Doamne, era așa... a fost o dragoste care s-a transmis pentru gospodărie, pentru casă.”

Analiză date și redactare articol volum

Locuirea în spații disputate. Case naționalizate, retrocedări și evacuări în București

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Vlad Cătună (VIRA). Asistenți voluntari cercetare: Daniela Cîrtog, Flavius Bobouțanu, Răzvan Mitarcă

Note de jurnal, zona Militari/Păcii, ieșire spre autostrada București - Pitești

Fără detalii

Note de jurnal, zona Militari/Păcii, ieșire spre autostrada București - Pitești

Cartierul este unul liniștit (observatie ce trebuie reconfirmată, datorită momentului nostru de vizită).

Note de jurnal, zona Militari/Păcii, ieșire spre autostrada București - Pitești

Tot ansamblul de blocuri este împrejmuit de un gard de beton. Prezența gardului și în interiorul ansamblului, o delimitare ciudată a spațiului. 

Note de jurnal, Pipera

Căminele se găsesc în proximitatea unei foste zone industriale (platforma industrială Pipera), acum transformată în zonă rezidențială/zonă de birouri unde se construieșe masiv.  Lângă se găsește Liceul Tehnic Edmond Nicolau și Liceul Tehnologic Constantin Brâncuși.

Note de jurnal, Pipera

Casa Vera sau „Jegoasa'' cum este numită de catre corporatiștii din zonă și bănuiesc că și de către cei care locuiesc în zonă, este un bar local cu o cantină la etaj. Unii corporatiști vin să mănânce la cantina de la etaj.

Note de jurnal, Pipera

De la paznic aflăm ca în vremea regimului comunist tinerii care veneau la liceu erau cazați în cămine. După terminarea studiilor erau angajați în fabrica pe meseria învățată și cazați în căminele de muncitori iar in momentul în care își făceau o familie intrau pe o listă de așteptare lungă pentru a putea cumpăra unul din apartamente/garsoniere. Atât liceul, fabrica cât și căminele erau toate concentrate în aceeași zonă formând astfel Platforma Pipera.                       

Note de jurnal, Pipera

Jegoasa ar putea fi considerata una dintre minunile mai putin cunoscute, contrastele sunt evidente dinainte sa te asezi la masa: pacanele inghesuite pe langa bar, in partea opusa stau atarnate tablouri moderne cu un LCD intre ele, peretii au un fel de tapet sau ceva model pretentios si care se vrea elegant, intre pacanele si tablouri e un ceas imens(are cel putin un metru inaltime), barul este cam kitschos, din lemn masiv lacuit si cu bauturi ieftine in raft (bere bucegi etc), sub ceas un frigider cu bere la pet pe care clientii o pot bea la masa iar bijuteria coroanei este tehnologia de care se foloseste barul: pe mese(care sunt din plastic parca) e un cod care se poate scana cu telefonul ca sa comanzi bauturi.

Note de jurnal, Berceni

Balcoanele sunt dispuse neuniform, pe ici pe colo, atât la parter cât și la etaje, sunt construite în stiluri diferite, mai mari sau mai mici, unele au stâlpi de susținere(etaj), altele sunt încorporate cumva în cladire, acoperișurile balcoanelor(la unele) sunt cu bârne de lemn.

Note de jurnal, Berceni

Căminele fuseseră proiectate inițial cu băi comune (cum sunt și căminele de studenți), dar pentru că în timp băile comune s-au transformat în bombe ecologice, nu au mai putut fi folosite și fiecare familie și-a tras propria canalizare.  Țevi de canalizare pot fi văzute ieșind din casele oamenilor, burlane de încălzire.

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Nemulțumit de cum au ieșit fotografiile, mi-a luat aparatul și apoi m-a luat de gât. M-a întrebat dacă sunt gabor. I-am explicat de ce vin în comunitate. Nu cred că a înțeles. Au fost mai multe situații în care oamenii nu prea înțelegeau ce caut acolo în comunitate.

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Note de jurnal, Berceni

Fără detalii

Analiză date și redactare articol volum

Locuire colectivă și solidaritate în zonele de tip „ghetou”. Cămine din aleea Nehoiu

Realizare metodologie, pretestare, formarea echipei de asistenți voluntari

Cercetător: Ciprian Voicilă (MNȚR). Asistenți voluntari cercetare: Anamaria Țigănuș, Diana Pavel, Corina Ioana Benga

A.D., 60 ani, fără adăpost, zona Piața Victoriei, divorțat, 5 copii

Fără detalii

B.I., 22 ani, fără adăpost, zona Unirii

„Și dacă le ceri, prea puțini găsești să-ți dea, că sunt alții care cerșește și (sunt) prea puțini care să le dea. Eu cu cerșitul nu m-am împăcat niciodată. Mi-a fost rușine mie să cerșesc așa. Da la prieteni sau oameni care mă cunosc mai ceream acolo, „dă-mi să-mi iau și eu o pâine”. Că mă cunoșteam cu ei, dar așa, să stau să cerșesc, nu.”

D.M., 53 ani, de 12 ani stă în stradă, divorțat

„Da, de exemplu aseară am fost în Militari. O noapte mai înainte am fost în sectorul 3, în Tineretului. Caut și eu zone unde să fiu ferit de hoți.”

E.A., 40 ani, asistent social

„Trăiesc doar astăzi şi astăzi să am ce să mănânc şi să nu mor. Şi mâine o iau de la capăt. Merg un pic pe principiul alcoolicilor anonimi: azi nu beau. Cam aşa şi la ei: astăzi supravieţuiesc. Iar unii chiar au teamă de viitor, pe termen lung. Este tare complicat, nu ştiu să vă spun cum îşi activează... ce se întâmplă în creierul lor, nu ştiu să vă spun ce-i face să renunţe la... de ce nu abandonează lupta, ce-i motivează să continue şi sunt încăpăţânaţi şi găsesc soluţii cu sau fără ajutorul nostru, nu ştiu...”

E.I., 38 ani, asistent social

„Mulţi avem cu escrocherii imobiliare, au rămas fără casă. Alţii... familia, le-a luat casa... între fraţi, moştenire, n-au ştiut. Alţii au fost în penitenciar şi în timp ce au fost în penitenciar, familia le-a vândut casa.”

I.B., 44 ani, muncitor necalificat - zugrav

Fără detalii

L.L., 60 ani, persoană fără adăpost, zona Gării de Nord și Basarab, necăsătorit

„Când am stat acolo-șa, că am mai stat cu un băiat, tot nu bea. au văzut că eu nu prea beau cum beau ei așa, beau Mona de-ăla, spirt de-ăla. Și practic s-a atașat de mine. Eu (sunt) de cinci ani, el e de zece ani (pe străzi).”

N., 56 ani, persoană fără adăpost zona 1 Mai, divorțat, 2 copii

”Da, și cum sunt degetele de la o mână, așa sunt și locatarii. Unii sunt mai răutăcioși, alții sunt mai cu suflet și în general îi găsesc mai cu suflet.”

S.M.,63 ani, persoană fără adăost, necăsătorit, un copil

„Eu cel puțin sunt mulțumit că am rezolvat cu cazarea. S-a dat prin strada Inspirației, de la Filaret încă vreo două, trei stații mai sus de la autogară. Acolo trebuie să mă prezint în fiecare seară la ora opt.”

M.D., 59 ani, persoană fără adăpost, zona Piața Victoriei

Fără detalii

V.A., 61 ani, divorțat, 2 copii, a locuit în stradă, temporar stă în chirie

„Fac parte dintr-o generație în care nu prea se găseau chestiile astea, așa pe străzi. Să găsești oameni pe străzi sau beat sau fără locuița sau că doarme pe bancile parcurilor sau că trage din pungă sau mai știu eu ce Dumnezeu. E, acuma, ptr mine e și ceva umilitor. Că na, trebuia să dorm printr-un bloc, o scară de bloc când încă nu prea aveau interfoane și nu știu ce. Sau să dorm prin parc, pe o bancă.”

A.E., 67 ani, divorțat, persoană fără adăpost, zona Piața Victoriei

Fără detalii

N.A., 34 ani, căsătorită, 4 copii, momentan locuiește în zona Pieței Galați

„1 an și 9 luni. Nu l-am lăsat în cămin, l-am hrănit și l-am crescut singură și ca să-l dau de lângă mine, îmi este greu, nu pot și nici nu mi-aș dori să-l dau de lângă mine, doar să stăm împreună. Copilul trebuie să crească lângă mamă...”

D.S., 60 ani, necăsătorit, persoană fără adăpost, cartier Pajura

„Doar la Odăi, cât a fost perioadă frigului... nu rezistăm de frig și a zis doamna aia să nu mai stau în parc, că îngheț de frig și stăteam și pe loc, în gerul ăla îmi înghețau picioarele...nici bocanci n-aveam groși... nu s-a potrivit numărul meu, doamnă mi-a adus numărul 45 de la soțul dânșii, i-a pus lângă bancă... i-am luat pe-ai mei, 47-48...”

T.S., 56 ani, muncitor necalificat, momentan doarme la un adăpost de noapte

„În 2011 a decedat mama și atunci am plecat eu... ca sor-mea a zis ia-ti un dormitor și stai aici... ce să fac eu la Plopeni, lângă Ploiești, unde nu e de muncă, alea nu, pensie nu... plec înapoi la București... Am un contract de muncă acum, să vedem cum o ieși că e dat în urmărire omul, la Romprest... că ei au făcut măgării la nivel înalt...”

C.L., 30 ani, muncitor necalificat, fostă persoană fără adăpost, momentan stă în chirie

„Și în 2001 am căzut la penitenciar, am fost la pușcărie dintr-o greșeală... E cu niște droguri, am început să consum că eram puțin mai mărișor și o faptă c-am luat pe cineva de pe stradă, o fată, puștoaică luată cu japca, cum s-ar zice un viol... Și am stat vreo 5 ani jumate acolo, am scăpat de pușcărie…”

I.P., 40 ani, necăsătorită, momentan stă în chirie în apropiere de Parcul Cișmigiu

„Da, mă şi bătea şi am zis hai să dau divorţ, fiindcă am găsit pe altul care-am zis că e pâinea lui Dumnezeu. Vedeţi că m-a lăsat în stradă, deci mama săraca, deci a căzut la pat în 1996 şi a căzut la pat şi am zis că a luat-o Dumnezeu de picioare şi când în colo a pus-o să semneze.”

A.G., 56 ani, divorțat, fără copii, locuiește de 2 ani la un prieten, în cartierul Militari

„De plictisit n-am cum, numai ce stai să te gândeşti ce mănânci mâine, poimâine şi trebuie s-o iei la pas ca să te duci să-ţi cauţi de mâncare.”

S.V., 55 ani, necăsătorit, muncitor în construcții

„În primul rând frigul, pentru că acum e vară, e o problemă pentru că și vara am fost de multe ori deranjat. Vara, pe o bancă, unde dormeam, a venit cineva să-mi dea una sau nu ştiu ce să facă.”

C.D., 34 ani, consilier ocupațional

„Au ca reper alte momente, momente care ar veni un pic pe asigurarea supravieţuirii. Momentul în care se dă masa la cantină, care se-ntâmplă zilnic în jur de ora 12:00, şi atunci, eu, de pildă, văd aici, că ei se grăbesc să-şi rezolve treburile până în 11:30, pentru că ştiu că trebuie să se ducă la cantină.”

A.N., 40 ani, asistet social

„Degradarea psihologică începe astfel: omul începe să aibă necazuri, prima dată apelează la resursele proprii: ce a reuşit să agonisească de-a lungul anilor, după care la resursele vecinătăţii şi ale comunităţii: vecini, rude, prieteni, familie extinsă ş.a.m.d., iar când toate aceste resurse, personale şi comunitare se duc, ajunge efectiv sub cerul liber. Afectarea psihologică este foarte diferită, la fel cum de diferită sunt şi cauzele pentru care oamenii ajung în stradă...”

C.V., 64 ani, divorțat

„E o problemă mai delicată la mine... deci am soție, am copii, nu vreau să abuzez de nimeni, soția a divorțat în 2009, e dreptul ei... am să-mi fac și am să mă retrag ca un om obișnuit, dar în 2004 m-am autopedepsit...”

B.I., 70 ani, artist, fostă persoană fără adăpost

Fără detalii

M., 49 ani, studii primare, de regulă stă în apropriere de zona Floreasca

Fără detalii

Analiză date și redactare articol volum

Casa din stradă. Cum locuim când nu avem unde locui