Zona periurbană

Vizionează

Jeni

Chitila

Dumitru

Moara Vlăsiei

Robert

Domnești

Vizualizează

Vizitează

JPG GIF

Ascultă

Citește

Migraţia tot mai accentuată dinspre urban spre rural influențează profilul demografic al localității, convertește un spațiu eminamente agricol în spațiu integral construit și transformă sistemul tradiţional de locuire local.

Peisajul rural construit începe să capete caracteristicile celui urban prin ritmul schimbării şi prin utilizarea spaţiului, recuperând din confortul şi facilităţile date de construcţiile din mediul urban şi în acelaşi timp importând modele din ţările prospere ale Uniunii Europene.

Contribuie

Trimite-ne

Play

Jeni

Chitila

Venită din Focșani în București în anii ’70, Jeni a trecut prin locuirea cu chirie, ridicarea propriei case alături de soțul ei și reconfigurarea spațiului locativ. Deși s-a gândit la un moment dat să vândă casa și să se mute la bloc, fiica a convins-o că este un avantaj să păstreze casa și să continue să locuiască în Chitila. Acum, Jeni nu ar mai schimba locuirea la casă și curte pentru nici o altă variantă.

Loading...

Dumitru

Moara Vlăsiei

După 23 de ani locuiți la sat, Dumitru s-a simțit încorsetat de mutarea în București. Dorind să aibă din nou parte de libertatea oferită de viața la țară, s-a mutat cu soția și copilul în Moara Vlăsiei unde a construit casa de la zero cu sprijinul familiei, al prietenilor, dar și prin creditarea la mai multe bănci. Pe lângă stilul de viață liniștit pe care i-l oferă locuirea în mediul rural în comparație cu agitația din oraș, Dumitru a dezvoltat o grădină cu legume și pomi fructiferi pentru consumul propriu.

Play
Loading...
Play

Robert

Domnești

Pentru Robert, artist tatuator din București, formarea unei familii a însemnat și găsirea celei mai bune variante de locuire care să răspundă noii etape din viața lui. Aceasta s-a dovedit a fi mutarea din cartierele de blocuri din București într-o casă în afara Bucureștiului. Aici Robert poate îmbina viața personală cu o parte a vieții profesionale într-un mod liber și confortabil.

Loading...

Vizitează

Click & drag for panoramic view

Citește

București-Chiajna, granițe și influențe

#1

zona-periurbana-citeste1

„Situată în partea de nord-vest a Municipiului București, în continuarea cartierului Militari (sub 1 km între marginea satului Roșu și marginea Bucureștiului, sub 9 km între centrul comunei și Podul Cotroceni), comuna Chiajna este localizată pe malul drept al râului Dâmbovița, fiind străbătuta de șoseaua București – Dragomirești Deal – Joița. Ca formă de relief, comuna face parte din câmpia Vlăsiei, având suprafața netedă, cu excepția malului drept al Dâmbovitei. Râul Dâmbovița străbate teritoriul comunei pe distanța de 10 km, iar canalul de aducțiune Argeș are o lungime de 5 km pe teritoriul comunei.” (descrierea comunei Chiajna, www.primariachiajna.ro)

„Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârladului. Lăsând Jidovița, drumul urca întâi anevoe pâna ce-și face loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești, mai poposind puțin la Cismeaua Mortului, unde picură veșnic apa de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe subt Râpele Dracului, ca sa dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitura de coline.” (Liviu Rebreanu, Ion, 1920)

Deși cele două descrieri par să vorbească despre același lucru - un sat, o comună, despre mediu rural, râul care desparte sacrul de profane sau locuri în care s-a născut veșnicia, nu se mai poate spune că în Chiajna viața și timpul curg lent, iar oamenii își trăiesc viața în case bătrânești cu grădină de legume și fructe, cu băncuțe la poatră, căsuțe simple, cu un singur etaj și cu gard scund ce să le permită comunicarea și crearea de relații. În această comună suntem martorii unui rural contemporan ce treptat își pierde caracteristicile inițiale de mediu rural, de „la țară”.

Microbuzul cu care am mers de la București la Chiajna iese din Capitală prin bulevardul Uverturii, apoi trece peste canalul Argeș și, destul de repede, ajunge pe strada 1 decembrie 1918, în Roșu, unul din cele trei sate ale comunei, alături de Dudu și Chiajna. Așa cum mi-a explicat și un bătrân, proprietar al unui mic magazin din sat: „Roșu ține de la pod până la pădure, Dudu de la pădure până la Mega Image, iar restul, până la centură este Chiajna.”

După podul peste canalul Argeș, care are în jur de un metru lățime, următorul semn care ar prevesti că te afli într-un sat cu tradiții, cu case ce au nevoie de protecție divină este troița întâlnită pe una din primele străzi, printre case. Următoarele case întâlnite în Roșu îți confirmă că ruralul contemporan este într-un proces de creare a unei noi identități. Totuși, mă aflu la nici un kilometru distanță de București, factor ce urgentează și favorizează acest proces.

Pe dreapta bulevardului 1 decembrie 1918, înainte de pădure, sunt casele vechi, pe stânga cele construite recent. Noile case au fost ridicate pe bucăți disparate de teren agricol, fiecare așezându-se unde a dorit să aibă un acoperiș: desigur, unul ceva mai mare și mai deosebit. Casele sunt însă în mare parte identice, aliniate: localnicii mi-au povestit că sunt construite de dezvoltatori specializați sau de mici antreprenori imobiliari.

De la pădure, dacă mergi pe strada Rezervelor ajungi la strada Apeductului, în Dudu, care pare a fi o șosea. În imediata proximitate a străzii Apeductului este cartierul Militari din Capitală. Imaginile din satelit de pe Google Maps arată perfect dezordinea în care s-au construit casele spre deosebire de zona din satul Chiajna din apropeierea stadionului. Mergând în continuare pe traseul microbuzului, adică de la pădure înainte, în sus, de-o parte și de alta a străzii, care intrând în Dudu devine strada Ion Luca Caragiale, întâlnim și case construite recent, altele recondiționate, dar și case vechi. Însă, în niciuna dintre situații nu am zărit vreo băncuță la poartă sau alt loc destinat socializării.

Motivele pentru care se construiește și se cumpără într-un mod alert în comuna Chiajna variază. Doi tineri căsătoriți, prieteni, mi-au mărturisit că doresc să locuiască la periferia Bucureștiului, dar să-și păstreze locul de muncă în oraș, asta pentru a face economii și pentru a avea o viață mai ieftină. La acesta mai pot fi adăugate noile preocupări ale oamenilor și dorințele acestora de a avea o casă care să le arate personalitatea, statutul social, să-i reprezinte, dar și accesul la un mediu „natural” și desigur liniștit.

Extras din cercetarea de teren, fișă de observație

Alexandra Cinteză
Studentă Facultatea de Antropologie, Universitatea București,
voluntar în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit și împrejurimi”

zona-periurbana-citeste2
zona-periurbana-citeste3
zona-periurbana-citeste4
zona-periurbana-citeste5

Ascultă

Tăiat lemne

Play
Loading...

Tăiat lemne

Tăiat vie

Play
Loading...

Tăiat vie

Curățat centrală pe lemne

Play
Loading...

Curățat centrală pe lemne

Coteț de găini

Play
Loading...

Coteț de găini

Contribuie

Poţi contribui la documentarea experienţei de locuire în Bucureştiul contemporan şi la dezvoltarea proiectului Bucharest Housing Stories. Împărtăşeşte-ţi experienţa, cunoştinţele şi fotografiile pe platforma Bucharest Housing Stories.

Orice poveste este în ultimă instanţă un decupaj din „ceva mai mare”, ceva pe care îl putem numi „realitate”, „istorie”, „societate”, „viaţă” şamd. Cazurile documentate în cadrul proiectului nostru nu acoperă toate faţetele şi situaţiile locuirii. Împreună cu tine putem însă adăuga cât mai multe straturi peste Marea Poveste a locuirii din Bucureşti şi împrejurimi.

  • • Locuieşti aici de când te-ai născut, ai început să locuieşti la un moment dat, ai locuit doar pentru o perioadă limitată: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Activezi într-un ONG sau grup informal a cărui activitate este legată de locuire: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Cunoşti şi ai experimentat un tip particular de locuire ce nu poate fi încadrat în cele şapte episoade ale proiectului nostru: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Cercetezi sau ai cercetat tu însuţi / însăţi locuirea: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Ai fotografii de familie ce surprind tema locuirii, din orice perioadă: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Orice altă situaţie neacoperită prin rândurile de mai sus: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories.

Te invităm deci să ne trimiţi propria contribuţie, sub formă de text sau fotografie. În cazul fotografiilor, te rugăm să specifici: data aproximativă a realizării, tipul de locuire, contextul în care a fost realizată.





Zona periurbană

Top