Dana și Matei au copilărit și crescut în Drumul Taberei. Se cunoșteau din liceu. Bucureștiul lor începea la Favorit și se termina în Ghencea la capătul de linie al tramvaiului 41. Știau toate străzile și intrările, și nu și-au imaginat niciodată că se vor muta de acolo. Apoi a venit facultatea și Bucureștiul s-a lărgit până la Universitate, la Politehnică, la Piața Romană sau la Piața Victoriei, până în Berceni sau în Tineretului sau până unde stăteau noii colegi de facultate. Și-au mutat apoi hainele și cărțile împreună, tot în Drumul Taberei, într-o casă cu pereți roz și mobilă adunată la întâmplare de către proprietarul apartamentului. Nu arăta prea bine și nici cu proprietarul nu s-au avut la inimă. N-au investit prea mult și nu s-au simțit niciodată acasă, pentru că „în chirie nu ești niciodată acasă”. Au făcut un credit și s-au mutat acasă aproape de Bragadiru într-un ansamblu rezidențial. Când s-au mutat, ansamblul încă se mai construia, aveau șantier în jurul lor, dar erau acasă și peste tot mirosea a var și a proaspăt. Și-au cumpărat întâi o saltea, iar primul mic dejun acasă l-au luat pe o cutie cu cărți. Apoi a venit și masa, și scaunele, și biblioteca, și biroul, draperiile și covorul au venit mai tarziu aproape la un an după ce s-au mutat. Cea de-a treia cameră încă își mai așteaptă mobila, dar și pe cel de-al treilea membru al familiei. De la părinți au primit ajutor mult și obiecte puține. Părinții Danei le-au cumpărat draperiile, pe care le-a ales Dana după cum și-a imaginat ea că vor arăta exact atunci când a intrat pentru prima dată în apartament. Părinții lui Matei le-au cumpărat masa din bucătărie și scaunele, pe care le ales Dana când se plimbau prin magazinele de mobilă. Dar pentru că și-au ales ei ce vor să primească, nu le-au perceput niciodată ca pe obiecte cu o încărcătură emoțională. Și-au ales și gresia, și faianța, și parchetul. Aveau o sumă de bani stabilită de investitorul imobiliar, iar ei și-au ales culoarea, formele, modelele și calitatea atât cât să nu depășească bugetul. Matei a urmărit mersul lucrărilor, mergea o dată pe săptămână să vadă cum crește apartamentul, cum se îmbracă pereții, cum se pune gresia, iar când a fost pus și parchetul s-au mutat, ei doi și o saltea.
Apartamentul nou le-a plăcut pentru că e mai mare și mai curat decât orice apartament vechi au văzut ei vreodată, iar distanță de oraș nu-i sperie, dimpotrivă îi bucură pentru că până și aerul e mai curat.