Foste case naționalizate

Vizionează

dan-thumb

Dan

Icoanei
grigore-thumb

Grigore

Mihai Eminescu
vasilica-thumb

Vasilica

Vulturilor

Vizualizează

Vizitează

JPG GIF

Ascultă

foste-case-nationalizate-asculta

Citește

Istoria socială a locuirii în case naționalizate își are începuturile în anii ’50, când un o parte din cetățenii României au fost relocați din propriile locuințe de către autoritățile socialiste iar locul acestora a fost realocat unor familii sau persoane, de cele mai multe ori străine foștilor proprietari.

La câteva decenii distanță, naționalizarea și ulterior retrocedările, continua să influențeze experiența de locuire pentru diverse categorii de oameni.

Contribuie

Trimite-ne

Play

Dan

Icoanei

Locuirea într-o fostă casă naționalizată presupune o permanentă stare de incertitudine în special pentru chiriași. Deși locuiește de aproape cinci ani într-o astfel de casă pentru care plătește o chirie de 200 lei pe lună, Dan știe că ar putea fi nevoit să părăsească oricând locuința. Deși cladirea se se află într-o stare de degradare avansată și aprope lipsită de utilități, Dan încearcă să le asigure copiilor săi condiții de trai cât mai decente: a construit o marchiză cu termopan la intrare, a pus boiler pentru a încălzi apa și a amenajat o mică baie. În afară de cele două încăperi în care locuiește cu copiii săi, în aceeași curte mai locuiesc cinci familii.

Loading...

Grigore

Mihai Eminescu

Casa din zona Pieței Romane a fost ridicată de bunicul domnului Grigore, extinsă apoi de tatăl acestuia ca urmare a largirii familiei. La sfârșitul anilor ’40, tatăl domnului Grigore a fost arestat iar casa a fost naționalizată. Întreaga familie – 8 persoane și bucătăreasa – a fost mutată în două camere, iar restul casei a fost ocupat de chiriași. După ce a obținut retrocedarea, dorind să protejeze casa de degradare, domnul Grigore i-a lăsat pe chiriași să locuiască fără să le perceapă chirie. În prezent, se mândrește cu biblioteca pe care a moștenit-o de la bunicul său și cu faptul că a reușit să păstreze lucrurile cu valoare și semnificație pentru memoria familiei sale.

Play
Loading...
Play

Vasilica

Vulturilor

De aproape un an și jumătate zeci de persoane locuiesc în barăci improvizate pe strada Vulturilor 50. Peste o sută de persoane care locuiau în foste case naționalizate au fost brusc evacuate de către primăria sectorului 3. În lipsa unui ajutor venit din partea autorităților, pentru cei care nu au găsit alte soluții de locuire la rude sau prieteni, singura variantă a fost ridicare unor adăposturi temporare în imediata apropiere a fostelor locuințe. Lupta de supraviețuire înseamnă pentru aceste familii renunțarea la majoritatea bunurilor și păstrarea strictului necesar: haine, un șifonier, câteva pături. Fără acces la apă curentă, la electricitate și sursă de gaz, locuirea în barăci înseamnă scăderea calității vieții și înlocuirea practicilor domestice - precum spălatul și călcatul rufelor, gătitul - intr-o căutare continuă a oricărui tip de resurse pentru improvizarea și amenjarea unei locuințe.

Loading...

Vizitează

Click & drag for panoramic view

Click & drag for panoramic view

Citește

„Asta a fost cu naționalizarea, să te-nghesuie, să te țină sub control”

#1

Bunicul domnului C. a venit în București la începutul secolului trecut, din Butimanu. Provenea dintr-o familie numeroasă și ajunsese în oraș pentru școală și pentru a-și face un rost al său. A devenit inginer constructor și, până la un timp, viața se scurgea lent și cu grijile normale unei familii cu patru fete. Casa unde locuiește în prezent domnul C. a fost ridicată de bunicul său, la fel ca și restul caselor de pe mica stradă cu intrare din Calea Dorobanți. Unele clădiri au fost vândute încă de la 1925, iar cu banii obținuți bunicul, povestește domnul C., a cumpărat terenuri din apropiere – atunci periferia orașului, acum centrul său, și a construit alte case. Una dintre acestea era casa părintească, cea în care locuiește acum domnul C., iar altele două erau destinate celor patru fete, case din imediata apropiere, dotate cu două apartamente, trei camere fiecare, baie și bucătărie.
Fetele, inclusiv mama domnului C., nu au apucat să locuiască acolo, fiind mici la venirea comuniștilor la putere. Norocul a fost, spune domnul C., că familia a fost lăsată să trăiască în continuare în casa părintească. Tot parterul, mai puțin o cameră, rămăsese familiei. O singură fată dintre cele patru a plecat după ce s-a căsătorit, soțul său primind o locuință de la stat pe șoseaua Giurgiului. Act de naționalizare s-a făcut numai pentru casa părintească, celelalte două fuseseră pur și simplu luate „cu japca”, după cum povestește domnul C. Actual coproprietar, acesta s-a născut în 1956 și până la retrocedarea casei, după 1995, nu urcase niciodată la etaj, acolo unde locuiau chiriașii veniți prin ICRAL: „Eram în casa noastră și eram chiriași la stat, că plăteam chirie. Cam asta a fost cu naționalizarea, să te-nghesuie, să te țină sub control.”
Chiar și în prezent, una dintre cele patru fete – acum ajunsă la 87 de ani - și care a locuit toata viața sa la parterul casei părintești, trăiește cu teama că va fi dată afară. Domnul C., cel care a făcut toate demersurile după anii ’90, pentru recuperarea proprietăților pierdute de bunicul său, povestește că familia sa a fost una dintre cele privilegiate prin simplul fapt că au putut să rămână pe loc și nu au fost „scuipați, aruncați, dați cine știe pe unde”. O amintire pregnantă pentru domnul C., care l-a prins pe bunicul său până la vârsta de opt ani, este cea a bătrânului care lua un scaun și mergea pe-nserat într-un colț al grădinii, plină de trandafiri și regina nopții, unde stătea singur, el și gândurile sale, pînă se-nnopta. „De multe ori m-am întrebat la ce se gîndea. Ziceam, (...) că mă puneam în pielea lui, am avut familie mare, a venit statul, mi-a luat patru case, mi-a luat aia, mi-a făcut aia, mi-a băgat chiriași acolo – cum o fi trecut peste toate astea? El a fost tare, că au fost mulți care n-au trecut peste.”
Cosmin Manolache, Natalia Negru

Gazelei Str., no 72

#2

At the arrival of Ceausescu's communism in Bucharest, people lost their homes and were pushed out into less desirable living conditions, usually forced into other houses that had been divided up to accommodate multiple families at once. After the revolution, a law passed allowing rightful home owners to get back their property by battling for it in court. Today, due to these past circumstances, some people who were occupying these spaces are now being evacuated and left out on the street without any possibilities for having better living accommodations. In terms of this, there is absolutely no help from the state.

image
In this photo, Roma families at Gazelei Str, no 72 have built a temporary shelter and hanged a cardboard sign above it, displaying the word "Evacuati", translating to 'Evacuated'. These families are urging anyone to help by spreading the word about their unfortunate circumstance in hope that someone influential can quickly offer aide.

Stephanie Carranza (carranzastephanie@icloud.com)

Ascultă

Amenajare, Vulturilor

Play
Loading...

Amenajare, Vulturilor

Păsări de companie, Mihai Eminescu

Play
Loading...

Păsări de companie, Mihai Eminescu

Contribuie

Poţi contribui la documentarea experienţei de locuire în Bucureştiul contemporan şi la dezvoltarea proiectului Bucharest Housing Stories. Împărtăşeşte-ţi experienţa, cunoştinţele şi fotografiile pe platforma Bucharest Housing Stories.

Orice poveste este în ultimă instanţă un decupaj din „ceva mai mare”, ceva pe care îl putem numi „realitate”, „istorie”, „societate”, „viaţă” şamd. Cazurile documentate în cadrul proiectului nostru nu acoperă toate faţetele şi situaţiile locuirii. Împreună cu tine putem însă adăuga cât mai multe straturi peste Marea Poveste a locuirii din Bucureşti şi împrejurimi.

  • • Locuieşti aici de când te-ai născut, ai început să locuieşti la un moment dat, ai locuit doar pentru o perioadă limitată: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Activezi într-un ONG sau grup informal a cărui activitate este legată de locuire: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Cunoşti şi ai experimentat un tip particular de locuire ce nu poate fi încadrat în cele şapte episoade ale proiectului nostru: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Cercetezi sau ai cercetat tu însuţi / însăţi locuirea: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Ai fotografii de familie ce surprind tema locuirii, din orice perioadă: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories;
  • • Orice altă situaţie neacoperită prin rândurile de mai sus: alătură-te comunităţii Bucharest Housing Stories.

Te invităm deci să ne trimiţi propria contribuţie, sub formă de text sau fotografie. În cazul fotografiilor, te rugăm să specifici: data aproximativă a realizării, tipul de locuire, contextul în care a fost realizată.





Foste case
naționalizate

Top